Unitatea (din lat. unitas, de la unus, «unu»): 1. calitate a ceea ce este unu (sens filosofic) sau 2. mărime finită luată ca termen de comparaţie cu toate mărimile de acelaşi gen care o conţin de un anumit număr de ori, de exemplu metrul (sens matematic).
În istoria filosofiei, problema unităţii trimite în primul rând la problema unităţii eului şi a identităţii personale.
Potrivit lui Leibniz, autentica unitate este «unum per se», prin opoziţie cu unitatea agregatului, care rezultă dintr-o uniune între diverse elemente. Modelul acestei unităţi autentice este substanţa individuală, adică sufletul sau entelehia.
Potrivit lui Kant, dimpotrivă, unitatea este o categorie a intelectului care efectuază sinteza diversului. Unitatea eului ar fi astfel construită, fără să se poată afirma că i-ar corespunde o substanţă sau «suflet».
continuarea in pagina urmatoare ...
